(Articol apărut în Revista Memoria, nr. 4/2020)
Apariția, la finele anului 1990, a revistei Memoria, purtând subtitlul sugestiv de revistă a gândirii arestate, corespundea unei imperioase necesități, aceea de-a regăsi trecutul fără de care un popor își pierde identitatea, așa cum afirma fondatorul revistei, dr. Banu Rădulescu, la lansarea acesteia. După evenimentele din decembrie 1989, România – unde necesara revizuire a istoriei scrisă în perioada comunistă era controlată, încă în bună parte, de către vechile structuri rămase la putere – avea nevoie de un periodic care să prezinte adevărul despre crimele săvârșite de către regimul comunist. Acesta trebuia să fie un catalizator al investigării științifice a comunismului românesc, un cadru în care să vadă lumina tiparului studii și mărturii despre perioada comunistă, o publicație în care adevărul să fie spus fără nici un fel de restricție sau diplomație, cu o totală libertate de exprimare și unde orice încercare de prezentare deformată a realității să fie respinsă cu cea mai mare hotărâre. În articolul de lansare a revistei, dr. Banu Rădulescu, redactorul-șef al ei, afirma că în comunism s-au comis cele mai abominabile crime urmărindu-se „asasinarea memoriei neamului românesc”. Poporul român trebuie să cunoască adevărata istorie; ieșirea din noaptea neagră a comunismului nu se poate face decât cunoscând adevărul și nu prin uitare și amnezie. (more…)
Alexandru Herlea 