Alexandru Herlea

Introducere de Alexandru Herlea

Prof. Valeriu Dulgheru reuneşte, în prezentul volum, o serie de articole pe care domnia sa le-a publicat în ultimul an (2011 şi ianuarie 2012) în periodicul „Literatură şi Artă” de la Chişinău. Sunt analize, comentarii şi luări de poziţie legate de situaţia politică din Republica Moldova, precum şi sinteze privind istoria Basarabiei după ocuparea ei de către trupele ruseşti, în 1812. Dacă marea majoritate a acestor contribuţii se referă la evoluţiile de după implozia Uniunii Sovietice şi la procesul de rusificare forţată din perioadele de ocupaţie ţaristă şi sovietică, există şi referinţe la trecutul îndepărtat care, după cum afirmă autorul, condiţionează prezentul.

Articolele au fost regrupate, în volum, în patru mari capitole intitulate sugestiv: „Încotro Basarabie”, „Să eliminăm s(c)lavul din noi”, „1812 – 2012, 200 de ani de ocupaţie rusească” şi „Portrete în timp, opinii, reflecţii”. Ele constituie o contribuţie importantă la cunoaşterea şi înţelegerea situaţiei în care se găseşte astăzi Basarabia (Republica Moldova).

Volumul răspunde unei necesităţi imperioase: cea a restabilirii şi difuzării adevărului privind istoria Basarabiei – şi se înscrie pe linia prezentării unei istorii reale, diametral opuse celei mistificate şi deformate de propaganda sovieto-kaghebistă. Apariţia acestui volum este cu atât mai valoroasă, cu cât autorul este un reprezentant credibil al mediului academic, un intelectual pătruns de cultura rigorii, promotor al adevărului şi al libertăţii de exprimare. Dacă mai adăugăm că profesorul Dulgheru este nu numai un observator al vieţii publice, ci şi un participant curajos şi activ la aceasta, profund ataşat identităţii sale de român, pe care o promovează ca pe o componentă a identităţii europene, înţelegem uşor de ce prezentul volum constituie o contribuţie importantă în procesul de revenire la normalitate. Şi această normalitate nu poate fi concepută decât prin reîntoarcerea Basarabiei în familia română şi europeană, de care n-ar fi trebuit să fie niciodată separată. De altfel, autorul nu se limitează în articolele sale la republica Moldova, ci abordează şi dramatică situaţie a comunităţilor româneşti din celelalte teritorii smulse din trupul României ca urmare a monstruosului pact Ribentropp-Molotov.

Adesea, diferitele articole reprezintă relatări şi analize în timp real ale evoluţiilor politice la care Valeriu Dulgheru a participat sau a asistat nemijlocit şi care constituie astfel surse importante pentru cei care se vor apleca mâine asupra istoriei Basarabiei. Fiind un observator angajat, autorul ia poziţie şi susţine cu determinare pe cei care, actori instituţionali sau persoane fizice, luptă pentru un viitor european al Moldovei şi denunţă cu vehemenţă atitudinile, manipulările şi comportamentele imorale ale celor care reprezintă interesele fostei puteri suverane, ale mafiei kaghebiste şi care îşi promovează în acelaşi timp interesele proprii. Sunt denunţate, de asemenea, trădările, comportamentele politicianiste, sforăriile, ezitările, atitudinile ambigue.

Sunt susţinuţi fără ezitare Partidul Liberal şi reprezentanţii acestuia: preşedintele Mihai Ghimpu şi primarul Dorin Chirtoacă, este salutată iniţiativa creării Comisiei de condamnare a crimelor comunismului şi declararea zilei de 28 iunie „Zi a ocupaţiei sovietice”. Sunt apreciate, de asemenea, pozitiv, crearea unor coaliţii precum Alianţa pentru Democraţie şi Reforme sau Alianţa pentru Integrare Europeană şi eforturile întreprinse de acestea pe calea revenirii la normalitate. Este denunţat, fără drept de apel, preşedintele Vladimir Voronin, caricatura kaghebistă, devenit multimilionar, cum este condamnat, cu aceeaşi vigoare, Iurie Roşca, a cărui trădare a permis lui Voronin să câştige alegerile în 2005. Roşca şi partidul său PPCD, care au indus în eroare, ani îndelungaţi, multă lume, continuă astăzi să joace mizerabilul lor rol. Sunt criticate, de asemenea, luptele fratricide din sânul coaliţiei Alianţa pentru Integrare Europeană care fac atâta rău şi împiedică găsirea unei soluţii pentru depăşirea instabilităţii politice şi alegerea unui preşedinte al republicii. Mă rezum la aceste câteva exemple, lăsând pe cititor să descopere poziţia profesorului Dulgheru în multe alte probleme, precum planul Kozak sau politica externă a guvernelor comuniste care „au mimat tot soiul de strategii şi politici” acestea neavând altă menire, după cum afirmă autorul, decât de „a arunca o adevărată ceaţă” care să împiedice desluşirea adevăratelor intenţii.

În ultimul capitol se găsesc semnificative articole referitoare la diferitele declaraţii şi apeluri ale Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, care indică o stare de spirit purtătoare de speranţă. Ele privesc atât evenimente din trecutul mai îndepărtat, precum: „200 ani de la Tratatul de Pace dintre Rusia şi Turcia”, „93 de ani de la Unirea Basarabiei cu patria mamă România”, „70 de ani de la eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţei”, cât şi diferite aspecte de actualitate politică sau social-instituţională. Dintre acestea din urmă menţionez „Apel către alegători” pentru susţinerea lui D. Chirtoacă, candidat la primăria Chişinăului, şi „Despre invenţii, inventatori şi potlogari” unde se denunţă încercările de compromitere, de către Voronin, a rectorului Universităţii Tehnice Moldova, profesorul Ion Bostan, care este nu numai un eminent om de ştiinţă, dar şi un promotor al valorilor europene şi un luptător pentru regăsirea identităţii româneşti.

Românii din provinciile rămase în interiorul graniţelor naţionale au o datorie deosebită faţă de fraţii lor care au cunoscut o soartă şi mai dură, stând nu numai sub jugul comunist şi sovietic, dar fiind şi rupţi de trupul ţării. Luptând pentru construcţia unei Românii cu adevărat europene şi democratice, românii se bat şi pentru cei din afara graniţelor, cu convingerea că România viitoare va fi capabilă să nu mai repete greşelile şi trădările comise în 1991, în momentul dezintegrării URSS, când existau toate premisele revenirii Basarabiei la patria-mamă şi ştergerea consecinţelor pactului Ribentropp-Molotov.

Apariţia volumului profesorului Valeriu Dulgheru în primăvara anului 2012 este plină de semnificaţii: se împlinesc două secole de la abuziva şi ilegala anexare a jumătăţii estice a principatului Moldovei de către imperiul ţarist. Ultimele două articole care încheie volumul se referă la această tristă comemorare şi la depăşirea ei în viitor. Este vorba de „Apel al colaboratorilor Universităţii Tehnice Moldova de susţinere a declaraţiei grupului de iniţiativă: Anul 1812” şi „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Basarabie”. Soluţia preconizată pentru un viitor, pe care V. Dulgheru îl doreşte cât mai apropiat, nu este decât una: eliminarea definitivă a tuturor consecinţelor criminalului pact Ribentropp-Molotov şi reconstituirea spaţiului etnic şi cultural românesc în cadrul Uniunii Europene. Pentru atingerea acestui obiectiv, nici un efort nu este prea mare şi el trebuie angajat nu numai de toată suflarea românească, ci şi de toţi cei care sunt ataşaţi valorilor europene.

Etichete: Basarabia rastignita, Editura tehnică Chişinău, recenzie, Valeriu Dulgheru

This entry was posted on februarie 24, 2012 at 6:05 PM and is filed under Basarabia, Recenzii şi cronici. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.