Alexandru Herlea: discurs la ceremonia de comemorare a lui Iuliu Maniu, 8 februarie 2020, Sighet
Sfinţiile Voastre,
Doamnelor şi Domnilor,
Este pentru mine o onoare să particip la această ceremonie, închinată marelui Iuliu Maniu, martir al Neamului Românesc, prilejuită de comemorarea decesului său în închisoarea din Sighetul Marmaţiei, în 5 februarie 1953. Mulţumesc organizatorilor acestui eveniment pentru invitaţia care mi-au adresat-o; prietenii mei, entuziastul dr. Gheorghe Şiman cel neobosit, rigurosul prof. Doru Radosav, preşedintele asociaţiei Acţiunea Iuliu Maniu şi energicul antreprenor Radu Rizescu, preşedintele PNŢCD Maniu-Mihalache.
Consider că trecerea la cele veşnice a lui Iuliu Maniu în capitala Maramureşului, pământ cu profunde valenţe naţionale, este într-un fel simbolică, plină de înţelesuri. Cum revelator al realităţii româneşti din epoca comunistă este decesul, zece ani mai târziu în 1963, tot în 5 februarie, la închisoarea din Râmnicul Sărat, al unui alt mare martir al românilor: Ion Mihalache, celălalt conducător carismatic al PNŢ, partid al României Mari, al României europene. Împărtăşeau amândoi aceeaşi dragoste de Ţară, acelaşi respect pentru valorile lumii civilizate; s-au sacrificat amândoi, neacceptând nici un compromis, în lupta pentru o Românie europeană. PNŢ a fost inamicul nr. 1 al ocupantului sovietic şi al comuniştilor români care au făcut totul ca să-l distrugă: i-au asasinat, schingiuit şi terorizat militanţii şi conducătorii, începând cu Maniu şi Mihalache. Să nu uităm că toate personalităţile, toţi semnatarii actului Unirii de la 1 decembrie 1918, care erau în viaţă după cel de al Doilea Război Mondial, au fost întemniţaţi de comunişti.