Constantin Gheorghe Avramescu (1930 – 2020)


Ieri, 20 martie 2020, s-a stins din viaţă Constantin Avramescu, care peste o lună, la 30 aprilie, ar fi împlinit vârsta de 90 de ani. Geolog de formaţie, cu responsabilităţi la nivel administrativ, angajat după decembrie ’89 în viaţa politică a României, a fost deputat şi susţinător al asociaţiei noastre. Cu el mai dispare un reprezentant al generaţiei care a cunoscut direct, în copilărie şi adolescenţă, România în « la Deuxième Belle Epoque » cum numeşte el perioada dintre cele două războaie mondiale în cartea sa de amintiri intitulată: « Speranţe pierdute » (Bucureşti, LIMES, 2016).

C. Avramescu se naşte la Bucureşti, într-o familie de intelectuali cu stare materială confortabilă care a avut de suferit sub comunişti, profund ataşată identităţii naţionale, în care cariera militară a fost adesea îmbrăţişată. Să-l amintesc pe colonelul Stoicescu, veteran al Războiului de Independenţă din 1877, un unchi al tatălui său, şi pe fraţii mamei sale, cei trei colonei Săndulescu: Aurel (maior la Vânătorii de Munte, participant la eliberarea Budapestei de comunişti în 1919 şi comandant în al Doilea Război Mondial al unuia din cele două regimente de tancuri ale armatei române), Constantin (ulterior prefect PNŢ) şi Ioan (ofiţer de Stat Major). Urmează liceul Titu Maiorescu din Bucureşti şi Facultatea de Geologie a Institutului de Mine din Bucureşti, unde îl are profesor pe Mircea Ilie (soţul surorii mamei sale). Acesta i-a deschis gustul pentru geologie, cum a făcut-o şi în cazul vărului său primar, academicianul Mircea Săndulescu.

Curând după decembrie ’89, se pensionează din poziţia de director în Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei şi intră în politică influenţat fiind de Adrian Dimitriu (PSDR – Titel Petrescu), unchiul soţiei sale. Este activ în CDR şi va fi deputat. După anul 2000 se înscrie la liberali. Conştient de toate dificultăţile şi mizeriile perioadei de tranziţie, încearcă să se comporte cu eleganţă, ca într-o ţară care n-a trecut prin comunism. L-am cunoscut bine (eram rude prin alianţă, amândoi veri primari cu Mircea Săndulescu) şi i-am apreciat onestitatea, inteligenţa, profesionalismul şi realismul analizelor. Relaţiile noastre erau calde, chiar dacă atitudinile şi luările de poziţie în anumite probleme politice erau diferite. În ultimii ani a fost vicepreşedinte al Jockey Clubului Român şi această responsabilitate cred că îl defineşte. Filip Lucian Iorga scrie despre C. Avramescu, în prefaţa cărţii « Povestiri din alte vremi » (Constantin Avramescu, Bucureşti, ed. Vremea, 2018) intitulată « Amintirile unui gentleman român » că el este « o combinaţie rară de boierie, relaxare, sobrietate şi umor ».

Înmormântarea va avea loc Duminică, 22 martie, ora 13:00, la cimitirul Bellu din Bucureşti. Rog familia să primească cele mai sincere condoleanţe.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa

Alexandru Herlea

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: