A decedat profesorul Cornel Lungu, membru al Asociaţiei La Maison Roumaine


Asociaţia La Maison Roumaine anunţă cu adâncă tristeţe decesul, după o lungă şi grea suferinţă, al distinsului istoric Cornel Lungu, cadru didactic la Universitatea din Sibiu, directorul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Naţional Bruckenthal din acest oraş, membru al asociaţiei noastre. Înmormântarea a avut loc vineri, 18 oct. 2019, la Sibiu, în cimitirul Bisericii din Groapă «Buna Vestire», unde îşi duc somnul de veci multe personalităţi ardelene, precum episcopul Vasile Moga, cu care Cornel Lungu se înrudea pe linie maternă.

Cornel Lungu se naşte la Sibiu ca fiu al cunoscutului medic neuropsihiatru cu acelaşi nume şi al Alexandrinei Lungu, născută Herlea, doctor în Drept. Este elev al liceului «Gheorghe Lazăr», unde obţine Bacalaureatul în 1963, după care continuă studiile la Facultatea de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii Cluj, pe care o absolvă în 1968 cu media cea mai mare după cea a şefului de promoţie. A fost student preferat al academicianului Ştefan Pascu şi al profesorului Pompiliu Teodor.

Cariera şi-o începe la Muzeul Brukenthal din Sibiu ca muzeograf (1968-1972), pentru a o continua ca asistent şi lector la Facultatea de Istorie şi Filologie a Institutului de Învăţământ Superior nou înfiinţat, actualmente Universitatea «Lucian Blaga» din Sibiu (1972-1984). În anii 1973/74 este bursier Fulbright la Indiana University Bloomington, Statele Unite. În urma reducerii cifrelor de şcolarizare în învăţământul superior, este obligat să renunţe la activitatea universitară şi va lucra ca bibliotecar la Biblioteca Astra (1984-1987) şi muzeograf la Muzeul de Istorie (1987-1990) din Sibiu, al cărui director va fi între 1991 şi 2005, când trebuie să se pensioneze în urma sechelelor unui accident vascular cerebral. La începutul anilor 1990, va reveni în învăţământul superior unde a predat până la pensionare cursuri de istorie modernă şi contemporană.

Cornel Lungu este autorul mai multor publicaţii şi a numeroase studii şi comunicări ştiinţifice, prezentate adesea în cadrul diferitelor congrese şi simpozioane internaţionale. Printre subiectele cercetate un loc important este ocupat de istoria ASTREI şi rolul acesteia în lupta românilor ardeleni pentru unitate naţională şi culturală, precum şi de istoria relaţiilor franco-române şi a rolului jucat de personalităţi franceze în România, fapt pentru care a şi devenit membru al asociaţiei La Maison Roumaine din Paris. Printre ele amintesc: «Sibiu – Au-delà des murs… Les Français à Sibiu» (ed. ARHIP, Sibiu, 2006), «Sibiul românesc. Oameni şi locuri» (ed. SALGO, Sibiu, 2011). Vorbind despre această carte, istoricul Alexiu Tatu, directorul arhivelor din Sibiu, afirma că ea «readuce în memoria comunităţii contemporane Sibiul românesc, mai puţin cunoscut, cu sorgintea în cetatea Sibiului din amurgul evului mediu transilvan până la jumătatea sec. XIX».

Ultimele contribuţii ale lui Cornel Lungu au fost prezentate în cadrul simpozionului intitulat: «Franţa – o inimă care a bătut pentru Marea Unire» organizat la Sibiu – Sălişte în noiembrie 2018 de către prof. Tiberiu Costachescu şi publicate în volumul cu acelaşi nume. Ele sunt intitulate: «România în Primul Război Mondial – Misiunea Militară Franceză în România» şi «Misiunea Universitară Franceză la Liceul de Stat „Gheorghe Lazăr” din Sibiu».

Cornel Lungu a fost, cum a afirmat Alexiu Tatu, «un împătimit cercetător al culturii naţionale», un cercetător în adevăratul sens al cuvântului care respectă cu rigoare deontologia profesiunii. Această atitudine şi comportament izvorau din caracterul său profund onest, lipsit de orice veleitate şi marcat de o mare sensibilitate şi generozitate.

Aşa l-am cunoscut din frageda sa copilărie; ne petreceam adesea vacanţele împreună la bunicii noştri la Orăştie, iar mai târziu, în anii ’50, la Sibiu, unde mama lui, sora tatălui meu, care era în puşcărie pe vremea aceea, mă invita cu multă dragoste. Domnea o caldă atmosferă la familia dr. Lungu, care avea trei copii: o fată de vârsta mea, Rodica, viitoare profesoară de liceu, Cornel, cu trei ani mai tânăr decât mine, şi Alexandru, născut în 1950, viitorul istoric de artă, director general al Complexului Muzeal Brukenthal în anii ’90, care a decedat prematur în urmă cu un an de zile.

Mă gândesc la câte ar mai fi putut realiza Cornel Lungu dacă nu ar fi fost boala care l-a lovit cumplit în anul 2005. Ştiu că avea în proiect să se ocupe, printre altele, şi de istoria familiei noastre, să completeze şi să continue într-un fel memoriile tatălui meu. Astfel, a notat amintiri, memorii, dictate de Zaharie Muntean, unchiul mamei sale, membru al Consiliului Dirigent, care, persecutat de comunişti, şi-a trăit ultimii ani din viaţă într-un cămin de bătrâni din Sibiu. Aceste note le-a depus ulterior la Arhivele din Sibiu şi mi le-a dat şi mie. Cornel a trăit cu un handicap locomotor major timp de 15 ani şi a reuşit în toată această perioadă, cu ajutorul devotatei sale soţii Anda, profesoară de limba engleză, să continue să lucreze şi să-şi păstreze optimismul, să fie senin şi cu zâmbetul pe buze.

Sunt convins că Omul şi profesorul Cornel Lungu va rămâne în amintirea familiei, a studenţilor şi a colegilor, a numeroşilor săi prieteni, o figură luminoasă şi un exemplu de urmat.

 

Dumnezeu să-l odihnească!

Alexandru Herlea

Paris, 20 octombrie 2019

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: