Alexandru Herlea

(Lisez la version française ici)

În sfârşit, românii reacţionează din nou contra arbitrarului şi dispreţului faţă de valorile fundamentale ale lumii civilizate. În urmă cu 27 de ani, în decembrie 1989, aşa-zisa revoluţie ducea la căderea comunismului, puterea rămânând însă, din nefericire, în continuare, în aceleaşi mâini. Cele ale Securităţii şi nomenclaturii. De aceea, câteva luni mai târziu, a izbucnit în Piaţa Universităţii din Bucureşti, extraordinara mişcare a celor care doreau o adevărată schimbare şi cereau plecarea comuniştilor de la putere. După mai multe luni, ea a fost înecată în sânge de către putere, cea a lui Ion Iliescu, un fidel al KGB-ului. A existat un reviriment cu ocazia alegerilor legislative şi prezidenţiale din noiembrie 1996, abil controlat de către experţii în manipulare – artă în care comuniştii excelează – şi lichidat, patru ani mai târziu, cu ocazia alegerilor următoare câştigate de acelaşi Iliescu şi de partidul lui ex-comunist.

Ţara se înfundă în continuare într-o criză profundă, deţinătorii puterii ştiu cum să procedeze şi reuşesc să controleze tot; îşi împart rolurile devenind atât puterea cât şi opoziţia. Din decembrie ’89, de mai bine de un sfert de veac, Ţara n-a fost niciodată, în întreaga sa istorie, jefuită atât de cumplit. Dar, spre sfârşitul acestei perioade, sub presiunea Occidentului, România fiind de acuma membră a UE şi a NATO, justiţia începe să funcţioneze puţin mai bine şi lupta împotriva corupţiei cunoaşte câteva succese. Revirimentul din noiembrie ’96 se repetă după 18 ani, în noiembrie 2014, dar noul Preşedinte nu ia taurul de coarne şi deziluzia este pe măsură speranţelor pierdute.

Alegătorii nu se mai prezintă la urne (în jur de 38% din corpul electoral votează) cu ocazia alegerilor parlamentare din 11 decembrie, anul trecut şi ele sunt câştigate de către partidul zis social-democrat, cel mai corupt partid din Ţară, moştenitor al partidului comunist de dinaintea lui ’89. Prima lui preocupare este luarea tuturor măsurilor pentru a scăpa de ameninţarea urmăririlor penale şi se lansează, cu frenezie, în modificarea legislaţiei pentru a scăpa urmăririi; primul lui act este promulgarea prin ordonanţe de urgenţă a unei legi a graţierii şi a uneia privind modificarea Codului Penal şi a celui de procedura penală.

Din fericire, Ţara reacţionează; duminica trecută, în jur de 50.000 de manifestanţi au fost în stradă; duminica asta numărul lor s-a dublat. Preşedintele Iohannis reacţionează, de asemenea, şi denunţă cu fermitate şi fără menajamente tentativele guvernului Grindeanu/Dragnea, de a albi şi salva corupţii. Să sperăm că justiţia şi lupta împotriva corupţiei vor ieşi întărite. Căci aceasta este singura cale pe care trebuie să avanseze România pentru a întări starea de drept şi democraţia.

Alexandru Herlea,

29 ianuarie 2017

Etichete: ianuarie 2017, proteste anti-graţiere, situaţie politică România

This entry was posted on ianuarie 30, 2017 at 12:14 PM and is filed under Analize politice, Context social-politic românesc, Starea de drept. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.