Discurs al prof. Alexandru Herlea la Simpozionul „Franţa – o inimă care a bătut pentru Marea Unire„, 1 noiembrie 2018, Biblioteca Judeţeană ASTRA, Sibiu
Actualizare octombrie 2020: discursul a fost publicat în volumul „Franta, o inimă care a bătut pentru Marea Unire” , ed. Armanis, Sibiu şi Mega, Cluj Napoca, 2019 (pp. 55 – 75), sub egida Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu, în cadrul unui proiect dedicat Centenarului Marii Uniri.
Onorată asistenţă,
Este pentru mine o onoare şi o plăcere să iau cuvântul la acest simpozion organizat cu prilejul Centenarului Marii Uniri şi dedicat rolului Franţei în transpunerea în viaţă a proiectului poporului român de a trăi împreună în aceeaşi Ţară, o Ţară europeană în care sunt promovate valorile de libertate, egalitate, solidaritate afirmate de Franţa.
Aşa cum titlul conferinţei o arată, voi vorbi despre felul în care asociaţia La Maison Roumaine din Paris a abordat sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, context în care legăturile privilegiate care au existat între Franţa şi România vor fi puse în evidenţă.
Am plăcerea să vă informez că din anul 2016, la 100 de ani de când România a intrat, alături de Aliaţi, în Marele Război, fapt decisiv în realizarea Unirii, sărbătorirea Centenarului acestui eveniment, de o importanţă capitală în istoria Ţării, a ocupat primul loc în programul de activităţi al asociaţiei.
De ce? Pentru că La Maison Roumaine este o asociaţie care are ca scop studierea şi promovarea relaţiilor franco-române şi pentru că Franţa şi mari personalităţi franceze, precum Generalul Henri Mathias Berthelot sau geograful Emmanuel de Martonne au jucat un rol de prim plan în înfăptuirea Marii Uniri. Existenţa acestor relaţii privilegiate în ajunul Marelui Război a contribuit fără nici un dubiu la susţinerea României de către Franţa. Fără această susţinere, România Mare foarte probabil nu ar fi putut fi creată. Aşa cum probabil fără ajutorul Franţei, al lui Napoleon al III-lea, Mica Unire de la 1859 nu s-ar fi putut realiza nici ea.
Alexandru Herlea 