România are astăzi, mai mult decât oricând, nevoie de abordări politice bazate pe principii creştin-democrate, abordări care, din nefericire, nu numai că nu există la noi în ţară, dar au cunoscut un recul important pe plan european. În cadrul PPE, creştin-democraţia este de mult minoritară şi continuă să piardă teren în favoarea unor soluţii de dreapta, populisto-liberale, care ignoră cu încăpăţânare crizele repetate şi eşecurile răsunătoare ale economiei şi sistemului financiar actual. Creştin-democraţia, datorită dimensiunii sociale a viziunii sale, a fost dintotdeauna considerată de către foştii comunişti ca duşmanul cel mai periculos, iar liberalismul pur şi dur a constituit şi constituie pentru ei cadrul ideologic perfect care le permite să jefuiască avuţia naţională şi să se îmbogăţească fără limite. De altfel, în România nu există astăzi în Parlamentul ţării decât partide de dreapta, începând cu PNL, PSD şi PDL, toate unite în complotul de devalizare a avuţiei naţionale. Şi în această acţiune sunt gata la orice, mergând până la abandonarea nu numai a interesului naţional, ci şi a demnităţii naţionale. Trebuie subliniat că PNȚ-ul nu a fost niciodată un partid de dreapta, el a fost de centru-stânga, aparţinând între cele două războaie Internaţionalei verzi (agrariene).
În lupta electorală care va avea loc anul viitor soluţiile creştin-democrate au teoretic un număr foarte mare de susţinători, fapt sesizat de către T. Băsescu care încearcă diferite formule de captare a acestei sensibilităţi politice. Formulele lui sunt evident partizane şi interesul naţional impune celor care cred cu adevărat în valorile creştin-democrate să nu cedeze diferitelor cântece de sirenă. Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să ne păstrăm demnitatea; este nevoie să fim pe picioarele noastre şi să eliminăm tentaţiile acceptării sau, mai grav, a cerşirii unor aşa-zise ajutoare. La fel cum este nevoie să ştim cine ne pot fi – şi în ce condiţii – parteneri. Dacă este vorba de colegi din cadrul partidului, exigenţele şi fermitatea trebuie respectate cu şi mai multă rigoare; există persoane care nu pot fi acceptate în partid sub nici un pretext şi, evident, cu atât mai puţin în funcţii de conducere. Nu este vorba de ranchiune şi resentimente, ci de prezervarea unui partid capabil să-şi transpună în viaţă viziunea politică şi să-şi păstreze credibilitatea.
Luând în considerare cele de mai sus, apreciez că CNC-ul din 5/11/2011 trebuie să discute şi, după caz, să hotărască definirea unei linii politice clare, atât din punct de vedere doctrinar, cât şi din cel al strategiilor politice şi al construcţiei interne, astfel:
1). Trebuie să devenim un partid cu adevărat creştin-democrat, profund ataşat valorilor şi viziunii sale economico-sociale (economie socială de piaţă). PNŢCD are, teoretic, vocaţia să ocupe o bună parte a zonei de centru-stânga în care se situează majoritatea poporului român de astăzi. Suntem şi un partid ţărănesc şi trebuie, în sfârşit, să ştim să ne ocupăm cu adevărat de problemele ţărănimii (40% din electorat).
2). Trebuie să ne bazăm numai pe forţele proprii şi să renunţăm categoric la orice fel de compromisuri compromiţătoare (care sunt şi umilinţe). Nimeni nu are vocaţie, fie el din ţaă sau din străinătate, să ne impună atitudini sau să arbitreze soluţii în cadrul partidului nostru. Numai aşa vom fi credibili şi respectaţi.
3). Trebuie să construim un partid care să promoveze atât competenţele tehnice şi profesionale, cât şi valorile morale. Acestei atitudini îi corespunde şi corolarul ei: refuzul promovării în funcţii de conducere sau a acceptării ca membri de partid a infiltraţilor şi a celor iremediabil compromişi. După 20 de ani de la recâştigarea libertăţii, este imperioasă definirea unei adevărate politici de resurse umane, bazată pe criterii obiective şi concrete. Suspiciunile şi acuzele neîntemeiate produc efecte dezastruoase.
4). Trebuie să ştim să găsim alianţe şi parteneri pe bază de respect reciproc şi de angajament comun în apărarea identităţii, intereselor şi demnităţii naţionale, în măsura în care ei există. Dacă nu, să mergem singuri.
Alexandru Herlea
Etichete: Alexandru Herlea, CNC, Comitetul Naţional de Conducere, luare de poziţie, PNTCD, şedinţă
Alexandru Herlea 
noiembrie 9, 2011 la 3:22 PM |
Va citesc intotdeauna cu interes, de cele mai multe ori fiind de acord cu parerile dvs. Totusi, in contextul national si european, mi se pare exagerat sa ne declaram de stanga. Chiar si de centru-stanga. In trecut era altceva. Am putea spune ca nu noi ne-am deplasat spre dreapta, ci spectrul politic s-a mutat, astfel noi fiind de centru-centru dreapta. Dar este o discutie comparabila cu aceea despre sexul ingerilor, avand invedere ce se intampla in realitate cu partidul nostru, PNTCD.
ApreciazăApreciază
noiembrie 11, 2011 la 9:33 AM |
– Să înţeleg domnule Herlea că este nevoie de o basculare spre centru-stânga ? Întrebarea este retorica, doar punctez ideea, întrucât sunt perfect de acord cu ea. Clientul nostru(electoratul român), stăpânul nostru.
– Construcţia unui partid se face de leaderi credibili. (Re)construcţia este mult mai dificilă, întrucât un electorat înşelat, foarte greu îl mai (re)câştigi.
– Politica de resurse-umane la nivelul PNŢCD-ului a fost dezastruoasă. Adică nu a existat deloc.
– Politica nu trebuie făcută de diletanţi şi de oameni „care se pierd cu firea”. Vezi Pavelescu şi Ciorbea.
– Din păcate, politica se face doar cu bani. Iar oamenii cu bani, au interese personale deasupra intereselor de partid.
Aşa că …
ApreciazăApreciază
noiembrie 12, 2011 la 4:35 PM |
PNTCD are nevoie de un management intern performant: democrat, etic, exigent, consecvent, cu decizii ce se sprijina pe principii, pe dezbateri si pe proceduri.
Atata timp cat partidul se conduce dupa metode comuniste in care toata activitatea membrilor se reduce la alegerea liderilor si la lipiri de afise electorale, si liderii iau decizi strategice sau de importanata majora fara sa poata fi contracarati de membrii obisnuiti, nu va putea sa aiba predictibilitate, respectabilitate si demnitate.
Un partid trebuie sa aiba in centrul managementului dezabterile problemelor interne si politice. Fara dezbateri nu este decat o „gasca” cum sunt si celelate pseudopartide.
ApreciazăApreciază
ianuarie 11, 2012 la 8:47 AM |
Domnule Herlea, parerea mea de privitoare de pe margine in ograda PNT este mai mult una de imagine, sa zicem; de acord cu ce spuneti mai sus, dar daca PNT vrea sa reajunga pe scena politica, unde sa aiba intr-adevar ceva de spus, trebuie sa se gindeasca serios la un aspect: taranimea din 2012 nu mai este taranimea din 1930, in consecinta, trebuie schimbata abordarea pentru ca realitatea sociala, culturala si politica, nu in ultima instanta, strategica, este alta; e vorba de realitati intersanjabile. Sa va dau un exemplu pe care il stapinesc: eu insami – sunt cercetator, dar lucrez si traiesc mai mult de jumatate din an la tzara (acolo ma izolez de lume pt a lucra in liniste); acolo am si pamint (putin) mostenit de la parinti, tot acolo am si Internet! Sunt eu taranca? ar trebui ca teoreticienii si analistii PNT sa se gindeasca serios la discursul si programul electoral! sa nu se gindeasca doar la cei cu virste cuprinse intre 60-80 de ani, care doar cu numele mai sunt tarani, ci la cei de la 60 in jos, care au de gind sa ramina in mediul rural; aici trebuie batut fierul: ce sanse au ei sa munceasca si sa traiasca din munca pamintului? cei cu un hectar de pamint – niciuna! asta e realitatea!
ApreciazăApreciază